luni, 19 decembrie 2011

Dimineti linistite

Atunci cand esti parinte de copil mic sau, mai bine:), de copii mici, galagia si zgomotul te pot aduce, uneori, in anumite momente de slabiciune, la exasperare. Linistea insa te ingrozeste de-a dreptul de fiecare data! Si pe buna dreptate, zic eu acum avand experienta unor...sa le zicem "lucruri" intamplate in 4 ani.

Si da, cam in 99% din timp, linistea, cand copii nu dorm, nu e de bun augur. Insa, uneori se intampla exceptii. Ca cea de azi dimineata, foarte de dimineata, cand d s-a dar jos din pat (treaz, dupa parerea mea umila) si a plecat la colindat. Lipa-lipa, lipa-lipa, ii auzem ca prin vis talpile goale lipindu-i-se de parchet, apoi de gresie, apoi iar de parchet...ah, si ce-as mai fi dormit. Si am mai stat, zacand alte cateva minute, sperand sa visez. In sinea mea asteptam semnalul binecunoscut care sa ma anunte ca trebuie sa imi reiau pozitia verticala. Nimic, insa... 

Dupa alte vreo 2 momente de tandrete cu perna, deja incepusem sa-mi fac procese de constiinta ca nu se aude nimic: bine, bine, se joaca, dar ce, face rebus la 1 an jumate? Joaca la el vine cu clinchet de tigai trantite de gresie, cu creioane zburandu-mi pe langa tample, cu mingi izbite de pereti, cu mieunatul chinuit al matzelor trase de coada, intr-o acolada de rasete odihnite. Acum, insa, nimic, liniste obositoare! Deja am intrat in panica si am zburat din pat eu impreuna cu cele 1000 de ganduri!

Apoi iar liniste, si in casa, si intre piticii mei de pe creier care au respirat si ei usurati. Micul meu poznas dormea ca un ingeras pe covorul din living, fara griji. Si acolo a stat pana pe la 9 jumate, ca nu m-am indurat sa-l mut in pat. Mi-am facut si baut cafeaua langa el, cea mai buna cafea ever!


0 comentarii: