14 ani

Atatia ani au trecut de la prima noastra inalnire :).  Par multi, desi imi amintesc ca ieri cum - fara sperante prea multe - ieseam la un suc cu un baiat. Aveam mintea linistita si nu ma gandeam la ziua urmatoare, nu-mi faceam planuri, nu-mi faceam iluzii, nici macar nu reuseam sa-l plasez pe EL in planurile mele adolescentine despre viitor.
Si au trecut 14 ani, cu bune, cu rele, cu foarte bune si foarte rele...am crescut, ne-am educat si ne-am format unul pe celalalt. In mare parte eu sunt el si el este eu...
Si totusi, luata de valul trairii cu bune si cu rele, inca mai am momente cand imi zic "oau, acest om este chiar sotul meu, e tatal copiilor pe care i-am facut impreuna!".  Si nu imi vine sa cred, desi din exterior, totul e atat de banal si concret...

In joaca:
-Mami, fa si tu ceva de mancare.
-Fa tu, mami...
-Ba fa tu, ca esti femeie!

Placinta cu mere si bezea

blat: ulei, iaurt (merge si apa), zahar, in cantitati egale, vanilie, praf de copt si faina cat cuprinde sa fie un aluat modelabil.
umplutura: mere curatate, rase, calite in cratita cu zahar si scortisoara

aluatul se intinde tot in tava, peste el se pun merele calite (in prealabil racite), se dau la cuptor. cand e gata, se pun pe deasupra albusuri batute spuma cu zahar. se baga iar la cuptor si se lasa cam 5 minute.

eu, cum ratez in 100% din cazuri bezelele, am obtinut asa ceva (gustul a fost mai bun decat aspectul :) ):

Am o papusica

Am o papusica
Uite-asa de mica

Si-i bolnava mititica
Si tot striga pe mamica.
Ii dau ceai nu vrea sa bea!
Doctorii nu vrea sa ia!

Vrea bomboane, ciocolata
Prajituri si inghetata!
Dar decit sa-i fie rau
Mai bine le maninc eu.

Gradinita mea iubita

Gradinita mea iubita,
Bine te-am gasit!
Esti atata de frumoasa
Cat nici nu am gandit!

Rade soare-n fereastra,
Florile imi zambesc
Iar papusile frumoase
Din dulap privesc.

Azi pisica mea e trista

Azi pisica mea e trista,
Ca nu are o batista
Sa-si sterga cu ea mustata
Ca i-a murdarit-o rata.

Pisicuto, stai nitel!
Iti dau eu un prosopel.
Dar pana ma-ntorc cu el,
Ai grija de soricel?

A venit toamna...

Nu-s o romantica (sau poate sunt), dar uneori rabufneste in mine o ravna inexplicabila de a fi melancolica, dramatica, aproape patetica.
Azi, de exemplu, am avut revelatia ca toamna e minunata - cu conditia sa n-o traiesti la bloc.